20 octombrie 2009
Cate universuri exista in multivers?
Daca acceptam ideea conform careia traim intr-un multivers, este rezonabil sa ne intrebam cate alte universuri, exceptandu-l pe cel in care existam, fac parte din el. Iar fizicienii vin cu un raspuns: aproximativ 10^10^16 (adica zece la puterea a zecea la puterea a saisprezecea) universuri.
Una dintre cele mai interesante produse ale cosmologiei ultimilor ani este dezvoltarea ideii multiversului ca preocupare centrala. In loc sa fi produs un singur univers, Big Bang-ul ar fi produs mai multe, diferite, conform celor mai noi premise.
O intrebare care se naste firesc este cat de multe universuri exista. Andrei Linde si Vitaly Vanchurin de la Universitatea Stanford din California sunt de parere ca au elaborat un raspuns aproximativ in legatura cu aceasta chestiune.
Big Bang-ul a reprezentat un cuantum de procese care a generat un cuantum de fluctuatii ale starii universului primordial. Acest univers a intrat intr-o perioada de expansiune rapida denumita inflatie, in timpul careia perturbatiile produse au creat diferite conditii clasice initiale in diferite parti ale cosmosului. De vreme ce fiecare dintre aceste regiuni avea un set diferit de legi ale fizicii energiilor, ele puteau fi privite ca universuri distincte.
Ceea ce au facut Linde si Vanchurin a fost sa estimeze cate universuri diferite ar fi putut aparea ca rezultat al evenimentului. Raspunsul lor indica faptul ca acest numar trebuie sa fie proportional cu efectul care a cauzat perturbatiile de inceput. Linde si Vanchurin au aplicat cateva reguli rezonabile pentru a calcula aceasta valoare si au obtinut colosalul, dupa cum cercetatorii insisi recunosc, 10^10^10^7.
Dar ce inseamna 10^10^16? Este vorba despre perceptia umana. Un lucru foarte interesant este ca proprietatile observatorului devin un factor esential intrucat acesta este limitat in ce priveste cantitatea de informatie pe care o poate percepe si inmagazina. Este o limita cunoscuta sub denumirea de "limita Bekenstein" si este data de creierul uman.
Potrivit lui Linde si Vanchurin, cantitatea totala de informatie care poate fi absorbita de un individ in timpul vietii sale este de aproximativ 10^16 biti. Deci un creier uman normal poate avea 10^10^16 configuratii si astfel nu ar putea distinge niciodata un numar de universuri mai mare decat acesta. Deci limita nu depinde de proprietatile multiversului ci de proprietatile observatorului.
O intrebare care se naste firesc este cat de multe universuri exista. Andrei Linde si Vitaly Vanchurin de la Universitatea Stanford din California sunt de parere ca au elaborat un raspuns aproximativ in legatura cu aceasta chestiune.
Big Bang-ul a reprezentat un cuantum de procese care a generat un cuantum de fluctuatii ale starii universului primordial. Acest univers a intrat intr-o perioada de expansiune rapida denumita inflatie, in timpul careia perturbatiile produse au creat diferite conditii clasice initiale in diferite parti ale cosmosului. De vreme ce fiecare dintre aceste regiuni avea un set diferit de legi ale fizicii energiilor, ele puteau fi privite ca universuri distincte.
Ceea ce au facut Linde si Vanchurin a fost sa estimeze cate universuri diferite ar fi putut aparea ca rezultat al evenimentului. Raspunsul lor indica faptul ca acest numar trebuie sa fie proportional cu efectul care a cauzat perturbatiile de inceput. Linde si Vanchurin au aplicat cateva reguli rezonabile pentru a calcula aceasta valoare si au obtinut colosalul, dupa cum cercetatorii insisi recunosc, 10^10^10^7.
Dar ce inseamna 10^10^16? Este vorba despre perceptia umana. Un lucru foarte interesant este ca proprietatile observatorului devin un factor esential intrucat acesta este limitat in ce priveste cantitatea de informatie pe care o poate percepe si inmagazina. Este o limita cunoscuta sub denumirea de "limita Bekenstein" si este data de creierul uman.
Potrivit lui Linde si Vanchurin, cantitatea totala de informatie care poate fi absorbita de un individ in timpul vietii sale este de aproximativ 10^16 biti. Deci un creier uman normal poate avea 10^10^16 configuratii si astfel nu ar putea distinge niciodata un numar de universuri mai mare decat acesta. Deci limita nu depinde de proprietatile multiversului ci de proprietatile observatorului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu